Faith: not wanting to know what is true.

Astăzi am fost invitat să asist la susţinerea examenelor de licentă a celei de-a patra generaţii de Informatică Industrială, din TPP. Eu am fost în prima. Nu a fost o invitaţie pe faţă, ci una… indirectă. Ocazie cu care am vorbit cu câţiva dintre profesorii din comisie şi nu numai, care mi-au predat şi în negura vremurilor, acum 3+ ani. De data asta am vorbit de pe alte poziţii şi fiind între noi alte raporturi.

Printre cei care îşi susţineau examenul domina o notă clară de pesimism. Erau fie nesiguri în legatură cu prezentarea lor (cei care au terminat), fie erau convinşi că nu vor face nimic notabil. Unul dintre viitorii licenţiaţi era transpirat flească în timpul prezentării, deşi afară şi înăuntru era răcoare. În mod sigur nu era de la nodul de la cravată, căci l-am observat larg desfăcut. O altă fată gesticula atât de mult, încât nu mai puteam fi atent la prezentare, ci la inelul de pe inelarul mâinii drepte şi la gulerul bluzei ei imaculate, guler care era aranjat de 2-3 ori pe minut (am numărat!) Le înţeleg emoţiile, deşi mi-e puţin cam greu să le şi accept. În şcoala generală şi în liceu, când erai ascultat(ă), vorbeai în faţa a macar 20 de oameni. Acum sunt doar 5 inşi mari şi laţi (la figurat).

Au fost perioade în care m-am simţit ca Eminescu atunci când mi s-a spus că generaţia mea a fost cea mai bună de până acum. Păi, doamna profesoară, de ce nu ne-aţi spus şi nouă asta atunci când existam ca şi grupă, înainte de absolvire? A, da… uitai că în acel moment nu aveaţi de unde să ştiţi asta. Silly me *blushing*

S-a redus şi lungimea maximă admisă pentru aceste lucrări, deoarece nu am văzut capodopere mai mari de 100-110 pagini. Adios prezentărilor de 40 de minute pentru o lucrare care ocupă, ca număr de pagini, întinderea unui roman. Aici este un plus, din punctul meu de vedere, deoarece se trece mai bine la modul “scurt şi la subiect”. Eu aş împinge lucrurile şi mai departe astfel încât partea teoretică de la început, pe care mă îndoiesc de faptul că o citeşte cineva, să fie şi mai mică, dar să aibă mai multe trimiteri bilbiografice. Practic, lucrarea aceasta îţi scoate în evidenţă contribuţiile tale personale şi ce lucruri noi aduci, nu cât de bine ştii să te documentezi, nu? În plus, baza teoretică este cunoscută şi arhi-cunoscută şi nu mai e necesar încă un copy-paste la aceleaşi idei. Mi-a plăcut faptul că este obligatorie folosirea diacriticelor în lucrare (trend pe care, cu mândrie spun, l-am început noi).

Lucrul care mai trebuie ajustat îl constă prezentarile în sine, mai ales slide-urile Powerpoint. Doamnelor şi domnilor viitori licenţiaţi, nu mă interesează ca să îmi scrieţi tot discursul în slide-uri, pentru că voi aţi fi inutili. Pot şi eu să citesc de pe ele, fără ca să îmi recitiţi şi voi. Slide-urile acelea ar trebui să prezinte lucruri de sinteză (2-3 idei, figuri, tabele, etc) şi să fie ideile principale ale discursului vostru, nu să fie ajutor în a arăta cât de bine ştiţi să citiţi. Apoi… nu e nevoie ca să vă memoraţi discursul. Serios. Eu nu l-am memorat şi mi-a mers foarte bine. Dacă mă puneai să îmi susţin proiectul de 10 ori, garantez că ieşeau 10 discursuri diferite (într-adevăr, gravitau în jurul temei mele). Atâta timp cât ştiţi ce aţi făcut, nimeni nu o să vă caute nod în papură că v-aţi bâlbâit după 5 minute sau că cine ştie ce s-a mai întâmplat. Câţiva îşi memoraseră discursurile… i-am simţit după cum vorbeau. E OK, dar există şi variante mai bune decât asta.

Un ultim lucru care mi-a plăcut a fost întrebările puse de comisie. După cum bănuiam: cu cât ştii mai bine ce ai făcut, cu atât o să scapi de întrebările comisiei de licenţă sau o să ţi se pună întrebări mai uşoare. Cu cât te îndeprătezi de acel deziderat, încep problemele. Care e prima soluţie a studentului când e văzut pus în faţa unei întrebări mai grele? Se eschivează, nu raspunde la subiect.

Per total, a fost o experienţă interesantă. Ma apucă nostalgia şi un sentiment de eroism gândindu-mă la cele 30-35 de slide-uri şi la prezentarea mea de 40 de minute. Din câte ştiu şi am observat, a fost a doua ca lungime, dar nu puteam să o scurtez, fără ca să îi alterez calitatea… erau prea multe concepte noi care trebuiau explicate. Rămân totuşi la părerea că o tema de licenţă înţelept aleasă înseamnă 30% din drum, probabil cele mai importante procente.