Faith: not wanting to know what is true.

Din categoria "chestii sociale interesante" astăzi vă dau în vileag în direct, live, recorded şi înregistrat încă o chestie care se întâmplă cu o frecvenţă uimitoare. Îi dau un telefon lui X cu inocentul scop de a-l/a o invita pe afară. Acceptă, toate bune şi frumoase. O saptămţnă mai târziu repet faza cu X. Spune că nu poate, căci are treabă. La fel şi a 3-a şi a 4-a oară. Nu vi se pare că uneori lumea e mai ocupată decât Bill Gates cu o zi înainte de lansarea Windows-ului? Azi nu, mâine nu, peste o săptămână nu. Înţeleg (hmmm, sunt prea înţelegător se pare) că peste zi are şi el/ea treburile lui, dar seara cică e pentru relaxare. În facultate eram celebru pentru micile serii de ghinioane, dar seria asta se prelungeşte porcesc de mult. Ce fel de ghinioane? Questii de genul: 1. am de învăţat 20 de subiecte pentru examen, învăţ 16 şi pică şi sau numai alea 4; 2. mă duc la un coleg în vizită, cu 5 minute înainte să ajung pică netul, cu 5 minute după ce plec îşi revine. Culmea, aveam nevoie de net; 3. un profesor mă invită la el în birou la ora X, mă duc şi nu îl găsesc, căci nu ştiu ce a intervenit (şi asta de 4-5 ori la rând); 4. ies cu colegii din facultate, trecem pe lângă un câine şi ăla vine la mine ca să mă latre, etc, etc Concluzia: săptămâna asta îi voi mai da un telefon lui X, cu propuneri indecente. Sigur că va spune că nu poate, că nu are timp etc etc etc. Atunci îi voi spune, politicos dar ferm, că îl văd atăt de ocupat încât nu are timp de o amărâtă de ieşire pe afară, deci când e dispus(ă), să îmi dea un telefon. Închei discuţia, sigur pe mine că acel telefon nu va veni niciodată, mă duc la agendă, îi selectez numele şi aleg optiunea… aici cred că ştiţi continuarea.