Faith: not wanting to know what is true.

Aseară s-a întâmplat ceva magic. Nu mă refer la locul 3 al nostru (lucru normal după părerea mea), ci la victoria uneia dintre “the big 4″. Pentru cei care nu ştiu, the big 4 sunt de fapt “the big 5″, ţările care contribuie financiar (şi care contează cel mai mult din punct de vedere al populaţiei) la Eurovision. Spania, Marea Britanie, Franţa şi Germania sunt acestea , iar o primă consecinţă a acestui fapt este că, în general, au avut prestaţii cel putin submediocre. A cincea este Italia, insa numai ea stie de ce nu participă.

În mare, situaţia cu cele 4 ţări a rămas aceeaşi. Spania a cântat muzică pentru copii pentru al nu ştiu câtelea an încoace (trend început de Las Ketchup), Franţa a avut o melodie din genul celor pe care le ascultam pe litoral acum câţiva ani în care se spunea că mergem la mare să ne distram şi să dansam şi cam atât, iar UK a avut o prestaţie puţin cam gay. Totuşi, atunci când un tinerel cântă cu foc în cel mai pur stil 90s pop despre o relaţie şi cum că este fericit în ea, nu vă aşteptaţi ca să danseze alţi doi barbati pe lângă el, nu? Nu vreau să repet spusele lui Leonard Miron cum că cele 3 fete din spate nu aveau nicio treabă cu melodia.

Germania a fost uber alles iar Lena (“emo girl” sau “a doua Hannah Montana” după cum spuneau unii răutăcioşi pe twitter, păreri la care nu subscriu) a câştigat cu o piesă OK, medie, drăguţă dar căruia nu i-aş fi dat premiul. Bineînţeles că premiul întâi i l-aş fi dat României, dar lăsând sentimentele la o parte, Turcia a avut o prestaţie şi o melodie excelentă, ei fiind probabil singurii competitori reali ai noştri. Cu ocazia asta încă o bilă albă pentru EA Sports, deoarece acum 4 ani au inclus o piesă de-a lor pe coloana sonoră a jocului FIFA 06.

Au fost şi melodii care mi-au placut. Una este cea a Poloniei (necalificată în finală) care ar fi meritat să fi ajuns măcar în primele 12. Moldova s-a clasat a patra din coadă un loc injust faţă de melodia în sine şi dansul scenic, iar vocea puternică şi patosul melodiei israeliene a adus doar locul 14. Păcat, deoarece pe mine mă captase, la fel ca în 2008. Ar fi meritat să fie înaintea Belgiei, care a gasit în Tom Dice un al doilea James Blunt. În final, Azerbaijanul a ocupat locul 5, în linia clasărilor din anii trecuţi (8 în 2008 şi 3 în 2009).

Presimt că factorul geo(politic) nu va mai fi un subiect de discuţie în presa noastra şi parcă îl şi văd pe Mădălin Ionescu turbând de furie ca nu mai poate cu poker face-ul său să facă praf clasificarea noastră şi să se întrebe dacă mai are rost să participăm sau nu. Da, Mădălin, mai are rost să participăm pentru că 1. locul nostru la acest concurs este sus şi 2. nu poţi face performanţă cedând la primul insucces. Poate că-s de moda veche, dar nici nu era OK acum un an să promovezi pe post mentalitatea de quitter. Personal, aş vrea o explicaţie clară asupra influenţei factorului geo în clasificarea noastră de anul acesta. Presimt că o să râd cu lacrimi. Da, se dau puncte şi pe considerente etnice, de vecini sau oricare altele mai puţin valoarea melodiei. Dar Norvegia ce prieteni a avut? Şi a spulberat tot. La fel şi Germania. La nemţi poţi spune că sunt Danemarca şi Austria, însă Austria nu a participat. Şi aici, ca şi oriunde altundeva predomină valoarea.

A, da: învăţaţi-o geografie pe Malvina noastră. Republica Moldova este, în engleză, “Moldova” iar Moldova noastra (provincia) se numeşte “Moldavia”.