Faith: not wanting to know what is true.

Am vorbit despre all-in-ul preflop şi în ce condiţii să faci această mutare astfel încât să îţi sporeşti şansele de câştig. Însă toată această discuţie are loc în condiţiile în care toţi cei care vorbeau înaintea ta s-au aruncat şi tu eşti primul care intră în pot.

Acest caz ideal se întamplă destul de des, dar nu întotdeauna. De exemplu, dacă eşti în CO şi 3 inşi au plătit înaintea ta, ce faci? Ai vrut să intri all-in, acum ai vrea şi mai tare să faci asta. Însă, dacă ei au ales să platească, înseamnă că au ceva cărţi şi nu sunt tocmai de neglijat. Da, iei o sumă mai mare decât blindurile dacă toţi se aruncă, dar dacă eşti plătit? Cazul şi mai rău: ai Q-Q, eşti în CO, dar UTG-ul plusează cu 3 BB-uri iar cineva din poziţie medie replusează. Damele tale sunt bune de aruncat.

Pentru a afla ce trebuie făcut, apelăm la teorema fundamentală a poker-ului. Ea a fost formulată de David Sklansky (nu ştiu în ce an, dar prin anii ’70). Iată ce zice ea, în forma ei originală:

De fiecare dată când joci o mână diferit de felul în care ai fi jucat-o dacă ai fi văzut cărţile adversarului, pierzi. De fiecare dată când joci o mână la fel cum ai fi jucat-o dacă ai fi văzut cărţile adversarului, câştigi. De fiecare dată când adversarii tăi joacă o mână diferit de cum ar fi jucat-o dacă ţi-ar fi văzut cărţile, câştigi. De fiecare dată când adversarii tăi joacă o mână la fel cum ar fi jucat-o dacă ţi-ar fi văzut cărţile, pierzi.

La prima vedere, teorema pare inaplicabilă din motivul că nu vezi cărţile adversarului. Dar să ne gândim puţin: cum ar fi dacă am jucă o mână de hold’em unde fiecare vede ce are fiecare şi se foloseşte de această informaţie? Nu s-ar mai vedea flopul, cel cu mâna cea mai bună ar plusa, restul s-ar arunca iar cel ce a plusat ar fi luat blindurile. Practic, tu câştigi un pot datorită greşelilor adversarului.

Revenind la subiect: eşti în CO, ai Q-Q şi vezi o plusare şi o replusare. Ce înseamnă asta? Plusarea celui din UTG înseamnă că are o mână bună. Are o mână atât de bună, în opinia lui, încât nu îl mai interesează faptul că mai sunt 8 persoane care trebuie să îşi spună cuvântul. Cel din poziţia medie nu vrea să facă o greşeală (oare e cineva care vrea?) şi să pună bani atunci când nu trebuie. Dacă ar vedea cărţile celuilalt şi ar vedea că sunt mai slabe decât ale sale, ce ar face? Ar plusa. Pentru ca nu le vede, treaba merge invers: dacă UTG-ul a plusat, înseamnă că are o mână bună şi eu, pentru ca să nu greşesc, trebuie să am o mână şi mai bună pentru a replusa. Aşa că tu, cel care a văzut o plusare şi o replusare, ai văzut un jucător care spune că are o mână bună şi unul care spune că are o mână şi mai bună. De-aia damele tale nu mai sunt bune. În practică, cel ce replusează poate avea K-K, A-K, A-Q, A-A, … oricum mâini mai bune decât damele.

Teorema lui Sklansky ne învaţă un lucru: cu cât sunt mai multe persoane care intră în pot, cu atât trebuie să ai o mână mai bună. Dacă plăteşti o plusare, ai o mână bună. Dacă plăteşti o replusare… una excelentă.

În concluzie: dacă nu sunteţi primii care intră în pot, sfatul meu este că, dacă mai aveţi timp, să aşteptaţi o ocazie mai bună pentru a intra all-in, de preferat când sunteţi cu un singur oponent. De ce? Perechea de aşi, de exemplu, împotriva unui singur oponent are circa 80% şanse de câştig preflop, indiferent de ce ar putea avea el; contra a alţi 4 inşi – 50%.