Poker (14)

Continuam astazi cu discutia mainii din WSOP 2003.

1. Un lucru de care trebuie tinut cont, mai ales la masa finala a unui turneu, este numarul de jucatori de la masa. In mod normal una din treaba comisarilor turneului este ca la fiecare masa sa fie 8 sau 9 insi (adica masa sa fie plina). Insa este evident ca in acest caz este imposibil sa mai avem asa ceva. Cu cat sunt mai putini oameni la masa cu atat jocul trebuie sa fie mai agresiv. Adica joci mai multe maini si plusezi cu maini cu care, in mod normal, ai plati sau le-ai arunca. Acesta este unul dintre motivele pentru care Sam Farha a plusat cu 9-9 din UTG. Acesta este unul dintre motivele pentru care Moneymaker a platit plusarea lui Farha cu 9-10: daca ar fi venit un flop de gen Q-8-J, ar fi facut chinta si ar fi luat un pot urias.

2. Dupa flop, observam ca Dan Harrington se gandeste ca Amir Vahedi ar fi putut sa fi pariat 3/4 din pot, in cazul in care ar fi fost contra unui singur oponent. De asemenea, observam ca nu are nimic (o chinta careia ii lipseste o carte nu inseamna nimic. Vahedi are doar 10-high). Acest pariu se numeste pariu de continuare si este un semi-bluff. Nu este un bluff complet deoarece, daca i-ar fi venit chinta, ar fi facut pariuri de valoare, dar pariul are parti de bluff deoarece joaca puternic o mana slaba. Una dintre caracteristicile unui bluff reusit este faptul potrivit caruia este facut contra a cat mai putini adversari (de preferinta unul). Pentru ca mai avea inca 3 insi, sansele sale de a reusi scadeau drastic, deoarece cresteau sansele ca un alt jucator sa aiba ceva si sa il plateasca sau sa il pluseze (de fapt Farha char avea trei bucati!). De aceea a preferat sa fie cuminte si sa faca check.

In rest, cred ca Dan Harrington a explicat foarte bine.

Data viitoare vom aborda un subiect drag unora: all-in-ul.