Faith: not wanting to know what is true.

De ceva vreme, peste Ploieşti s-a aşternut zăpada. E… feeric. De mult nu am mai văzut atâta adunatură de omat ălb şi pufos pe cm pătrat.

E aşa de linişte, încât ai zice că eşti în câmp, nu în plin oraş. Maşinile merg încet, să nu se lovească (chiar şi aşa unii mai reuşesc) iar câinii zburdă prin zapada care le ajunge până la gât de parcă ar fi miei pe câmpie. Abia fac faţă, dar nu se lasă. Partea bună a lucrurilor, pentru municipalitate, este că acum nu sunt condiţii optime pentru împerecherea respectivelor animale.

Totuşi, ceva se mişcă. Am vazut camioane pline cu zăpadă, care se îndrepatau spre câmp şi ieri m-a abordat o doamnă, reprezentant Herbalife şi ceva cu wellness. Cu ocazia asta am aflat că diferenţa de greutate la mine dintre dimineată şi seară e de cca 6 kg, adăugând hainele, şosetele si bocancii.

De privit ovalul in fata Salii Sporturilor. Seamana cu circuitul din Martinsville:

Sâmbată am examen. În afară de asta, până pe 16 februarie mai am încă 5. Spre mica mea surprindere nu mi-e frică. De fapt, nu am niciun sentiment negativ faţă de ele. De vreo 7 ani şi 3 luni dau examene peste examene şi nu am mai picat vreunul de 5 ani. Sunt o mică wikipedia cu picioare. Însă aşa vin banii… dacă guvernul s-o decide să trimită nu ştiu ce hârtii la UE, pentru burse. Între timp încerc să mai fac un ban din poker. Aseară, în aproape 3 ore am câştigat cica $6, fapt ce îmi va mai aduce încă $0.55 din rake back (33% din comisionul care le revine îmi este returnat saptamanal). $0.55 in prima zi.

Gata, mă bag la studiu. Numai aşa pot să ma laud ca nu am mai picat un examen de 5 ani jumate.