Faith: not wanting to know what is true.

Astăzi am fost la primul examen din cadrul examenului de admitere la doctorat, cel de engleză. La prima vedere părea a fi uşor, lucru care s-a şi dovedit a fi.

Examenul a avut loc în sala AP10 (cei care studiază în Universitate ştiu despre ce vorbesc), o sală reamenajată la nivelul anilor 2000 (2005, ca să fiu mai precis), care a avut un mic defect: intrarea principală era încuiată, cea descuiată fiind intrarea secundară. Noroc cu secretara facultăţii care mi-a arătat cu amabilitate pe unde să intru.

Inănutru… oameni şi oameni. Bărbati şi femei, oameni de toate vârstele. Fără să exagerez spun că eu şi cu Florina (o fostă colegă de facultate cu care m-am întâlnit la examen) eram singurii mai tineri dintr-o sală de circa 25 de oameni. Toţi îmbrăcaţi ca pentru eveniment, iar bărbatii mai în vârstă, fără excepţie, la costum. Măi găsisem şi unul mai… white and nerdy, cu ochelarii cât cercurile olimpice, îmbrăcat în pantaloni negri, o cămaşă cu mânecă lungă, albastru-deschis şi un pull-over maroniu. În afară de combinaţia de culori, mă întreb dacă i-o fi fost cald. Pentru voi, dragi cititori, vă dezvaăui că am fost îmbrăcat în albastru: o camaşă albastră cu mânecă lungă şi blugi de aceeaşi culoare. Mi s-a parut a fi stilul adecvat. Nici prea sobru, căci contează mai mult ce ştii, dar nici în stil white and nerdy.

Examenul în sine nu mi-a pus niciun fel de problemă. Erau două exerciţii şi o probă orală.

Primul exerciţiu consta în traducerea unui text din engleză în română. Textul, de aproximativ o jumătate de pagină, făcea parte din literatura economică, în ciuda menţionării companiilor de petrol şi gaze şi era foarte descriptiv, în sensul în care abundau adjectivele şi adverbele. Eu îl încadrez la categoria “uşor, dar e de muncă”.

Al doilea exerciţiu era destul de simplu. Cerinţa era, însa, prea împopoţonată. Practic, aveai două coloane. În prima coloană erau 14 cuvinte, iar în a doua definiţiile lor, în ordine întâmplătoare. Aspirantul trebuia ca să unească cuvintele din prima coloana, cu definiţiile lor. Din 14 cuvinte, am făcut corect 9. Un moment interesant a fost atunci când, întrebat cum i s-a parut acest exerciţiu, un bărbat pe la 50 de ani a răspuns ca nu i-a placut, fiind prea “scolastic”. Huh? De unde şi până unde? Scolastic, din câte ştiu eu, înseamnă un stil de predare bazat pe învaţarea mecanică, fără a pune un mare preţ pe logică şi pe cercetare. Wikipedia zice că Scolastică este o noţiune derivată din latină, schola însemnând şcoală, care desemnează acea tendinţă din filosofie şi teologie care, începând din perioada tardivă a Evului Mediu, a încercat să explice şi să facă înţelese fenomenele supranaturale ale revelaţiei creştine cu ajutorul raţiunii umane şi, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Oricum o dai, răspunsul lui e cel puţin curios. Nu mai e nevoie să menţionez că, atunci când a fost întrebat cum ar modifica el exerciţiul, nu a dat un raspuns de o coerenţă prea mare. S-a mulţumit să spună doar ce i-a plăcut la el.

Proba orală a semănat mult cu începutul unui interviu: a trebuit să povestesc despre mine. Asta e uşor.

Acestea au fost aventurile mele prin examenul de limba engleză. Într-o oră şi zece minute totul era terminat, luând calificativul de “admis”. Următorul e “examenul de specialitate” iar intuiţia îmi spune că şi el va fi accesibil. Data: 30 septembrie, ora 10.